Păstorii vechi şi noi
Sunt mâhnit, dezamăgit şi aproape lipsit de speranţă.
Cu cât nevoia de cultură, de adecvare socială şi de relaţionare în Biserică este mai mare, cu atât, parcă, spaţiul evanghelic este mai populat de lideri neinspiraţi, autosuficienţi şi ipocriţi.
Ducem lipsă de şcoli teologice serioase care să scoată cercetători în teologie, oameni maturi, capabili să instruiască bisericile în studierea corectă a Cuvântului lui Dumnezeu; însă avem destule şcoli care reproduc un brand demodat. Păstorei lipsiţi de originalitate, creativitate şi rebeliunea necesară ieşirii din mediocritate, înzestraţi însă cu mult tupeu, obraznici şi aroganţi. Incapabili să facă diferenţa între credinţă şi probabilitate matematică.
Deşi cultura lor, deseori, nu depăşeşte mai mult de zece cărţi citite, sunt experţi în a pune la punct foşti profesori universitari sau ingineri. Ştiu să-şi dezvolte sisteme de autoapărare în aşa fel încât atunci când ai o problemă cu ei, ştii că vei fi abordat ori la telefon, ori din spatele unui birou zdravăn.
Unii din ei acomodaţi culturii de mahala, alţii practicanţi ai bancului, şmenului, abili în a lua aproape pe oricine peste picior şi de a descuraja iniţiativele individuale dacă nu au parafa lor.
Incapabili să lucreze în echipă, să împartă responsabilităţi, insă cu o bogată moştenire dictatorială.
Aceştia sunt cei care dau direcţia în biserici, iar noi nu suntem mai deosebiţi atâta timp cât nu vom fi mai mult decât o masă manipulată.
Am prieteni care au terminat şcoli teologice şi cunosc păstori care mă încurajează să cred că se poate şi altfel.
La început am spus că aproape mi-am pierdut speranţa; am spus aproape, deoarece cred cu convingere că doar cimitirul este plin de oameni de neînlocuit !!
Este usor sa critici, si in general oamenii care critica, indiferent de genul de critica, sunt apreciati. Ne place sa criticam si sa auzim cum altii sunt criticati (luci nu este o aluzie la acest articol).
Asta o spune o persoana care critica destul de mult (eu).
Cred (si sper) ca articolul asta este o critica constructiva la adresa bisericilor si pastorilor care se afla in aceasta situatie.
Vreau sa spun ceva legat de cei aflati in aceast situatie (pastori/lideri).
Cred ca intr-o anumita masura acesti “pastorasi” nu au nici o vina, ei fiind mai mult produsul bisericii in care au crescut si a scolii teologice pe care au urmat-o.
Vina lor cea mai mare este ca desi vad asta nu fac nimic pentru a se schimba si pentru a schimba lucrurile pe care le pot schimba.
Ceea ce pot face eu (un critic al lor) este sa ma rog pentru ei si sa nu ma cred superior lor prin faptul ca ii critic.
Nu vreau ca acesti oameni sa fie inlocuiti ci mai degraba schimbati de Iisus.
Crezi ca orice critica este facuta dint-un spirit de superioritate?
Eu cred ca multi pastori, preoti sau lideri religiosi au de castigat de pe urma acestei pretinse umilinte: credinciosul autentic nu judeca!
Nu cred ca orice critica este facuta dintr-un spirit de superioritate, ceea ce am vrut sa spun este ca ea, critica, iti da aceasta senzatie de superioritate (si ma refer in general, nu la tine). Asta este parerea mea (care nu este neaparat adevarata).
Sper ca nu te-a deranjat comentariul meu (eu am impresia ca da).
Nicidecum!
.
Imi face placere sa discutam, plus ca sunt de acord cu ce ai scris
“neinspiraţi, autosuficienţi şi ipocriţi” e o formulă… ‘foarte radicală’.
Credinciosul autentic nu judecă?
Tocmai am judecat ceea ce ai judecat.
http://romaniaevanghelica.wordpress.com