Clipul zilei

Cookie Blues!!!

Amintiri cu bunici…

Ma intreb de ce oare dragostea bunicilor este atat de diferita de cea a parintilor? Observ ca bunicii sunt mult mai rabdaori cu “hachitele”  nepotilor, sunt mai dispusi sa negocieze si sunt mai plini de intelegere decat parintii.



Am citit de curand “Cartea cu Bunici” coordonata de Marius Chivu, in care Andrei Plesu, Patapievici si altii, povesteau cu haz si maiestrie amintiri cu bunicii lor.
Ma gandeam sa va provoc si pe voi sa spuneti o amintire, haioasa sau nu, cu bunicii vostri. Ce v-au invatat bunicii?

Una din amintirile pe care le am cu bunica mea,(maica = bunica in Moldova Noua) sunt legate de o mata pe care a facut-o “tapet” cand a intrat in bucataria de vara sa ma cheme la masa.
Stiu ca eram “indragostit” de ea (de mata nu de bunica) si ca am visat-o de vreo doua ori cum incerca sa iasa din apele raului in care o aruncase maica.

Cum inveti?

Pentru ca stiu ca o mare parte din voi sunteti acum in sesiune, as fi tare curios sa stiu care este metoda voastra de invatare. Ascultati niste sfaturi din partea unui profesor.

Eu citeam cursul de maxim 2 ori si incercam sa imi fac niste schite.
Mai multe “trucuri” astept de la voi;)

Sete de cultura vs sete dupa Dumnezeu ?

Ma tot framanta acest subiect de un timp.
Desi intial pare o intrebare gresit pusa sau o problema falsa, ma intreb daca dorinta de cultura, de cunoastere, de a te lasa indragostit de o arta sau alta, intra in contradictie cu starnirea setei si foamei dupa Dumnezeu.

Vreau sa spun de la inceput ca sunt de parere ca trebuie sa fim instruiti si educati, ca e bine sa aprofundam un domeniu si sa fim adevarati profesionisti in mediile noastre.

Problema pe care o ridic, insa, este legata de sentimentele pe care ni le starneste arta. Dorinta aprinsa de-a vedea o piesa jucata magnific de niste actori mari, o pictura care iti taie rasuflarea, Tchaikovsky dirijat de un “magician”, lansarea unei carti de mult asteptata, o discutie incitanta intr-o cafenea, toate acestea si multe altele, sunt ele incompatibile cu dorinta mea de a-L cauta si dori pe Dumnezeu? Trebuie judecat cu logica lui “ori – ori” o astel de problema?

Biblia spune sa-L iubim pe Dumnezeu cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toata inima, cu tot gandul…are loc si iubirea de arta, frumos pe undeva? Pe de o parte am afirmatia, bine cunoscuta, ca orice iubesc mai mult decat pe Dumnezeu este pacat; dar cat de mult pot iubi altceva inafara de Dumnezeu? Cata libertate imi permite aceasta dragoste?

Stiu ca ceea ce numim azi cultura este plin de filosofie new age, de existentialism si umanism. Stiu ca filmele, muzica , arta in general reprezinta modalitatea prin care se transmite filosofia in secolul nostru. Stiu ca ma supun pericolului de-a nu fi suficient de matur sa fac selectia corecta si e posibil sa fiu puternic influentat de diferite forme de umanism…

Ar fi o solutie sa imi suprim aceasta foame de cultura conform sintagmei nu trai “pe marginea prapastiei”?
Se poate rezolva aceasta problema si altfel? Pot fi relaxat in demersul meu de-a cunoaste “frumosul”, fara sa am teama ca ma indepartez de Dumnezeu?

Care sunt primele 5 carti pe care le-ai recomanda oricand?

1. Biblia
2. Invierea – Lev Tolstoi

3. Depresia Spirituala – M.L. Jones
4. Surprins de bucurie -C.S. Lewis
5. Idiotul – F.M. Dostoievski

Cruciada culturii !!!

Ma alatur si eu initiativei care se numeste bombastic, “Cruciada Culturii”. Ma alatur, in sensul ca va invit la concertul Sarei Chang de la Ateneul Roman, pe 14 februarie ora 19.
In clipul de mai jos aveti un recital al artistei. Eu zic ca merita!

,

In ce priveste cruciada, ce parere aveti despre initiativa?

“Atacurile furibunde ale subculturii, cu reprezentanţii ei odioşi şi produsele lor de cea mai joasă speţă, au reuşit să creeze breşe şi şanţuri în teritoriul cultural românesc. Artiştii autentici, oamenii de cultură, spectatorii avizaţi sunt izolaţi în grupuri şi nu mai ştiu unii de alţii. Nu se mai găsesc. Nu se mai regăsesc. Teritoriul cultural e scindat. E minat. Frumosul riscă să devină o noţiune pe cale de dispariţie.”

Sa fie oare chiar asa? Oare nu cumva “frumosul” este mai stralcuitor in compania “uratului”?
Nu spun ca trebuie sa fim indiferenti in fata haosului sau a nonvalorii, dar acest discurs are ceva din ingustimea ultranationalista si ma face sa fiu ceva mai circumspect.

Voi ce spuneti?

Re-Tina – o voce de exceptie!!!

Vrei sa te angajezi?

Stiu ca este o perioada dificila si poate ca este destul de mare concurenta pe posturile pe care le cautati. Gasiti mai jos o modalitate prin care va puteti asigura succesul unui interviu.
Noroc!

Sa radem cu Benny Hinn!!!

Sper sa se fi citit corect Hinn, nu Hill. Nu este vorba de mascariciul britanic al anilor ‘80 ci de mascariciul charismatic american care inca pacaleste atata lume…



Aveam prieteni, acum cativa ani, care erau fascinati de Hinn si Bonke si care credeau cu sinceritate in autenticitatea lor ca crestini. Nu am sa ma obosesc aici cu argumente sa demonstrez ceva ce se poate vedea cu ochiul liber.

Va las doar sa va distrati cu filmuletele pe care le-am pus avand, insa, convingerea ca veti avea “un nod in gat” stiind ca este luat in desert numele Domnului.

Asa cum spune cineva din film, singurele miracole pe care le fac oamenii astia sunt milioanele de dolari din propriile conturi.
Astept si opinia unui psiholog despre aceste manifestari.