Ganduri…

Joi, 7 Ianuarie 2010

As vrea sa pot intelege mai bine lumea in care traiesc. Sa pot cuprinde consecintele pe care le au cartile,filmele, ideile pe care le acumulez de-alungul timpului. Sa fiu capabil sa pricep riscul la care ma supun atunci cand ma angajez in tot felul de proiecte de genul cunoasterii religiei islamice, sau a argumentelor agnostice.



In orice caz mi-ar placea sa am mai mult discernamant si sa fie tot mai putine momentele in care sa spun: ok, uite am invatat din nou din propriile greseli. Ma intereseaza insa sa cunosc, sa sondez ce nu stiu, sa imi pun mintea la contributie si sa ii “hranesc” dorinta de reflexie.

Vreau sa stiu ca ceea ce cred cu tarie are si suport rational si logic. Nu vreau sa fiu un carcotas, dar imi place sa pun intrebarile “de ce?” sau “ce sursa folosesti?” sau “pe ce te bazezi?” cand se fac tot felul de afirmatii.

Sunt uluit sa observ ca oamenii nu sunt gata sa renunte la idei false si atunci cand le este demonstrata eroarea prin principiul noncontradictiei, deci cu o logica fundamnetala.

Ma intreb ce poate sta in spatele unei idei, ce incarcatura emotionala poate sa contina, incat un om rational nu poate renunta la ea nici in urma unor demonstratii evidente? Cantareste oare mai mult emotia decat ratiunea?

De exemplu cum poate un om rational sa afirme ca nu exista adevar absolut si sa aiba si pretentia ca afirmatia lui sa fie adevarata totusi?
Suntem atat de puternic influentati de relativism incat observ prieteni din mediul evanghelic care traiesc o viata duplicitara motivand ca sunt doar relevanti.

Suntem tot mai mult multumiti cu niste explicatii simpliste si inconsistente; ne multumesc raspunsuri superficiale si luam tot timpul ce se afla sub nasul nostru.

Oare cum de ne intrebam de ce vietile noastre spirituale sunt atat de sarace? Oare chiar credem ca nu are nicio legatura acest tip superficial de a fi cu viata noastra spirituala? Nu cumva ne multumim cu ce ne serveste preotul sau pastorul la Biserica?

Crestem in cunoasterea Domnului nu doar prin experienta ci si prin cautare, studiere, adancire, meditare. Dar o meditare activa, prin intrebari, prin deductie si inductie. Stim noi sa dam socoteala de nadejdea care se afla in noi?

Cred cu tarie ca omul matur spiritual este cel care a invatat sa traiasca in ascultare, dar care in mod sincer a avut intrebari si dileme, care a cautat raspunsuri chiar daca a simtit de multe ori cerul inchis. Cred ca Dumnezeu ne invata calea credintei dandu-ne uneori sentimentul lipsei prezentei Sale. Imi este mai degraba teama de un om care traieste cu evidente decat de unul care are indoieli.
Vorba lui Socrate “Tot ce stiu, e ca nu stiu” sau a lui Tutea “doar idiotii au evidente”.

COMENTARII

Adauga comentariu
  1.  
    ovidiu

    bravo.

  2.  
    Lili

    felicitari, luci! ai evoluat atat de frumos alaturi de rodi!

    • AUTOR
      bloggersnack

      Multumesc Lili. Sa o vezi pe Eliana:D:D

  3.  
    simo

    ca urmare a discutiei noastre…exista un adevar absolut, dar cred ca nu vom ajunge la el. diferenta dintre noi, oamenii, este reprezentarea noastra asupra acestui adevar si procesul prin care alegem sa-l descoperim. cred ca prin acest proces, pe care il vad ca pe un travaliu, ajungi să evoluezi, dar mi-e greu sa cred ca cineva ar putea sa spuna vreodata “am ajuns sa cunosc adevarul absolut”. e fascinanta insa cautarea lui.

    • AUTOR
      bloggersnack

      Nici eu nu cred ca vom ajunge la o cunoastere exhaustiva a acestui adevar, dar eu spun ca acest adevar poate fi cunoscut si poate fi gasit.
      Ca sa fiu mai concret, cred ca Dumnezeu este cel mai bun exemplu de adevar absolut.

  4.  
    miha

    de multe ori mi-am pus si eu intrebarile pe care ti le-ai pus tu Luci, in special cele de la inceputul articolului. cred ca dorinta noastra de cunoastere nu este generata doar de faptul ca putem vedea foarte usor ca sunt atat de mult lucruri in jurul nostru pe care nu le cunoastem, ci si pentru ca am fost creati de un Creator infinit, cu scopul de a (-L) cunoaste/descoperi la infinit, in vesnicie. nu cred ca vom fi niciodata satui si nu cred ca vom ajunge niciodata la “capat” in cunoastere. insa, cred ca operam in fiecare zi cu un numar mare de informatii si cunostinte. dilema mea este (ca si a ta cred) cum discern tot ceea ce stiu, tot ceea ce intra in contact cu mine, tot ceea ce caut si gasesc. cum spuneai tu, cum imi dau seama in ce fel ma influenteaza si cum filtrez informatiile inainte de a mi le insusi, ca sa raman…sa zicem, necontaminata? raspunsul care aproape a facut sant in mintea mea este: Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu. am un sentiment foarte viu ca aceste cuvinte contin un adevar uimitor de grandios si de eliberator. dar eu nu reusesc sa il gasesc. sentimentul acesta este mereu hranit de fiecare data cand ma gandesc la Solomon. pe mine ma fascineaza aceasta persoana pentru ca Biblia spune despre el ca era cea mai inteleapta persoana de pe intreg pamantul. avea cunostinte din toate domeniilie. avea discernamant. totusi, ce anume stia el? cum gandea? ce l-a facut sa fie asa? el a cerut intelepciune de la Dumnezeu si tot el a spus ca intelepciunea incepe cu frica de Domnul. el a avut frica de Domnul? ce inseamna frica de Domnul pentru un crestin?

    se pare ca in loc sa incerc sa aduc niste raspunsuri, am ridicat si mai multe intrebari!!!! dar cam astea sunt gandurile pe care mi le-a starnit articolul tau si ma bucur foarte mult sa vad ca si tu iti pui intrebari de genul asta. ceea ce am scris mai sus este foarte real pentru mine si ma confrunt destul de frecvent cu intrebarile acestea.
    totusi nu as vrea ca din ceea ce scriem sa se inteleaga ca noi nu am fost creati sa cunoastem adevarul sau sa avem aceasta intelepciune. (dovada contrarie este insusi Solomon) sunt persoane care cred ca noi am fost creati doar sa ne bucuram de cautarea adevarului, dar niciodata de adevarul insusi. nu stiu de ce exista aceasta conceptie cum ca adevarul ar fi “acel lucru”, “aceea idee”, “aceea informatie”, una/unul. cred ca adevarul este complex si noi putem sa descoperim din ce in ce mai mult din el. “Eu sunt calea, ADEVARUL si viata” Isus Hristos. suntem creati sa ne bucur de Adevar, si nu de incercarea de a-l descoperi (parerea mea).

    • AUTOR
      bloggersnack

      Mersi Miha pentru post a meritat sa astept.
      Asa este, sunt multe intrebari pe care merita sa ni le punem si sper sa se gaseasca tot mai multe raspunsuri aici.

Comentezi?

* campuri obligatorii

Security Code: